Dl. Prof. Dr. Constantin Dumitrache – Institutul de Endocrinologie C. I. Parhon in Tratatul de Endocrinologie editia 2012 :

Obezitatea este consecinta unui cumul de energie depozittat sub forma de lipide, cumul rezultat din dezechilibrul intre aportul si consumul de energie.Trebuie luate in considerare doua elemente: aportul de alimente – factorul exogen – si sistemele organismului care regleaza metabolismele (anabolismul si catabolismul) – factorul endogen. Deci, conditiile care determina aparitia obezitatii sunt aportul alimentar exagerat si hipertonia sistemelor anabolizante, ambii factori se conditioneaza reciproc indifferent de factorul primitiv afectat. Sistemele anabolizante includ glandele endocrine, in primul rand pancreasul cu hormonul sau insulina, corticosuprarenala cu cortizolul si hipofiza cu hormonal somatotrop.

Cresterri repetate ale glicemiei (prin abuz alimentar) determina stimularea pancreatica si eliberarea de insuluna. Cu timpul, apare hipertonia pancreatica functional, tradusa prin raspuns neadecvat, se descarca insulina in cantitati mai mari decat cele necesare. Acestea vor determina scaderi ale glicemiei sub minemele; admise. Hipoglicemia, prin releu hipotalamic, declanseaza descarcari catecolaminice, cortizolice, si foame, reactii care cresc din nou glicemia, prilej de relure a ciclului. Curba hiperglicemiei provocte denota aceste modificari ale glicemiei in functie de descarcarile de insulina si catecolamine.

Asadar, cresterile intempestive ale glicemiei induse alimentar produc doua modificari fundamentale: hipertonia factorilor anbolizanti si foamea – necesiatea de a manca, foamea starneste foame.

De curand a fost descris un factor genetic – gene obezitatii – si produsul sau hormonal – leptina – care stabileste feedback – ul intre adipocite si factorii hipotalamici care guverneaza apetitul si balanta energetica. Nivelurile leptinei sunt correlate cu procentul de tesut adipos si raspunsul insufficient la scaderea ponderala terapeutica.

O terapie eficienta si ideala necesita echilibrarea acestor conditii interdependente si crearea climatilui psihic pozitiv.
Se vorbeste deseori despre obezitatea endocrina, dar, de fapt, o adevarata obezitate endocrina nu exista; in obezitate este obligatorie participarea endocrina si, la randul ei, obezitatea insasi antreneaza dereglari endocrine. In structura plurifactoriala a unor obezitati se poate descifra semnatura uneia sau alteia dintre glandele endocrine afectate.

Se considera adesea ca hipotiroidia determina obezitatea. Impastarea tegumentelor cu muco-polizaharide si retentia hidrica secundara, fenomene caracteristice hipotiroidiei, dau o falsa impresie de ingrasare si nu reusesc sa creasca greutatea decat cu cateva kilograme este un exces ponderal, dar nu in adevaratul sens al cuvantului. In schimb, deseori, in obezitate se gasesc semnele caracteristice hipotiroidiei.

Hipercorticismul metabolic, cunoscut ca unul din factorii implicati in determinismul obezitatii, determina de fapt o redistributie a paniculului adipos si un castig moderat in greutate, associate cu trasaturile hipercotizolismului. In hipercorticismul de origine centrala, participarea hipotalamusului metabolic se identifica pe langa trasaturile hipercortizolismului.

Hipogonadismul se insoteste adesea de obezitate cu aparitie postpubertara cu trasaturi caracteristice. Sindromul adiposogenital prin determinismul hipotalamo-hipofizar poate debuta precoce prepubertar.

Ovarul polichistic virilizat – se asociaza adesea cu obezitatea, etc.

Complicatiile obezitatii:

  • Diabet zaharat tip II
  • Boala cardiovasculara
  • Calculi biliari
  • Boli ale tractului respirator
  • Patologia neoplazica
  • Osteoartrite
  • Steatoza hepatica
  • Staza venoasa
  • Incontineneta urinara

Sindromul metabolic Federatia Internationala de Diabet:

  • Circumferita abdominala ≥94 cm la barbati, ≥80 cm la femei (obligatoriu)
  • Glicemie a jeun ≥100 mg/dl sau diabet zaharat diagnosticat in antecedente
  • Trigliceride ≥150 mg/dl sau valori normale in context de tratament hipolipemiant
  • HDL-Colesterol ≤50 mg/dl la femei , ≤40 mg/dl la barbati
  • Tensiunea arterial sistolica ≥130 mm Hg sau tensiune arterial diastolica ≥95 mm Hg sau normalizata in context de tratament hipotensor.