“Endocrinologia reprezintă matematica și muzica medicinei, feedback-ul îi este rege, logica-i lege. E o specialitate ce-și acoperă propriul teritoriu și este acceptată, folosită și utilă tuturor specialităților, procesul de cunoaștere, de înțelegere, de limitare „a petelor albe” fiind la îndemâna ei. Este elementul unificator al gândirii oricărui medic, indiferent de specialitatea lui. Totul în endocrinologie este patologie de reglare, de feedback, patologie în care fiecare fenomen se înlănțuie… Este poate și ultima specialitate mare care apărut și la care România a avut o contribuție formidabilă prin profesorul Parhon care a pus bazele acestei discipline….

Sistemul endocrin, alături de sistemul nervos și cel imun – „cele trei grații” -, constituie trinitatea integrativă în care clinica este baza, cibernetica este lege, cronobiologia, o autentică prezență, iar genetica un instrument de lucru… Sistemul endocrin este un sistem care începe cu creierul și se termină cu orice celulă din organism.

În 1909, a fost elaborat primul tratat de endocrinologie din lume de către prof. dr. C.I Parhon.  Societatea de Endocrinologie din România a fost printre primele societăţi din lume, alăturată, în 1925, la început altor discipline, pentru că Parhon venea din rândul neurologilor.

În 1921-1922 a urmat descoperirea insulinei, pancreasul fiind o glandă endocrină.

În 1930 a fost descopit sistemul port hipotalamohipofizar, de către Grigore T. Popa, profesor de anatomie la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Această descoperire întregeşte noţiune de sistem endocrin, pornind de la creier la întreg sistemul endocrin periferic, respectiv glandele. A fost o descoperire care a revoluţionat întreaga gândire endocrinologică, este „sistemul port” între endocrinologia iniţială şi cea modernă.

În octombrie 1933, decanatul Facultăţii de Medicină, a aprobat înfiinţarea catedrei de Endocrinologie, prima din lume. Primul curs de endocrinologie a fost pe 16 februarie 1934, la Facultatea de Medicină din Bucureşti, decan fiind elevul prof. dr. Parhon, prof. dr. Gh. Marinescu, primul medic român cu preocupări majore în endocrinologie. Unele dintre descoperirile lui au rămas în istoria endocrinologiei.

În 1939 a avut loc, la Bucureşti, primul Congres european de endocrinologie, prezidat de prof. dr. Parhon şi care a reunit toate personalităţile vremii din domeniul endocrinologiei.

Prof. dr. Parhon a fost un om de stânga, a luptat pentru drepturile celor săraci, motiv pentru care a fost pensionat. A revenit în viaţa medicală în 1945 şi, prin Decretul regal din 1946, a fost înfiinţat Institutul de Endocrinologie, care de la început poartă denumirea ”Prof. dr. C. I. Parhon”, deşi acesta era în viaţă. Schema organizatorică de atunci este valabilă şi acum. Prof. Parhon a înfiinţat endocrinologia socială, a dezvoltat embrionul crono endocrinologiei – prima în lume. Tot aici a luat fiinţă prima secţie de chirurgie endocrină din lume.

Au fost înfiinţate puncte de lucru la Câmpulung Moldovenesc, la Câmpulung Muscel, la Sibiu, la Râmnicu-Vâlcea şamd, deci peste tot. Acolo au lucrat oameni din Institut, din care unii au prins acolo rădăcini, şi-au făcut un rost, o familie şi n-au mai plecat, alţii, după ce au pus lucrurile la punct şi totul a intrat în rutină s-au reîntors în Institut. Unii dintre cei care au rămas în provincie au fost foarte mari personalităţi nu doar ca medici, ca de exemplu Romulus Popescu la Râmnicu-Vâlcea, care pe lângă endocrinolog a fost şi un mare etnolog şi iubitor al tradiţiilor populare româneşti,

Pornind de la aceste realităţii, endocrinologii, indiferent de generaţia din care au făcut parte, au căutat să menţină endocrinologia în poziţia în care era cunoscută în lume. Au fost şi etape în care, bineînţeles, au existat greutăţi. Dacă până în 1975 – 1980 toate revistele de endocrinologie erau pline de articole româneşti, apoi tehnica ne-a învins, primeam răspunsuri de genul „ideea este bună, mijloacele prin care aţi demonstrat sunt învechite”, lucru care a durat până la Revoluţie, după care am încercat şi încercăm să recuperăm această mare distanţă tehnică.

Acum suntem în rând cu endocrinologia europeană, poate mai avem de făcut paşi din punct de vedere tehnic, în genetica endocrină, în biologia moleculară. După 1989, a fost înfiinţat un Centru de osteoporoză, laboratoare de biologie celulară, am făcut paşi importanţi în anatomia patologică – şi aici am în vedere puncţia cu ac subţire, care dă rezultat într-un sfert de oră.

Institutul Parhon a fost un fel de creuzet în care ştiinţa a fost pe primul loc dar s-au dezvoltat şi diferite elemente care ţin de cultură. Săcleanu, poet, filozof, matematician dar şi endocrinolog. Lungu, endocrinolog dar poet care a luat premiul Minulescu al Academiei Române. Corneliu Petrescu, pictor recunoscut pe tot globul, evaluat bine, scump. Să ai o lucrare de Corneliu Petrescu nu este puţin lucru. Horia Stancu, scriitor, baiatul lui Zaharia Stancu, poate nu de talia tatalui dar scriitor de succes, a scris printre altele romanul Asclepios. Atmosfera din Institut, creată iniţial tot de profesorul Parhon, care considera că tot ce ne înconjoară este important pe lumea asta, a fost întreţinută de astfel de capete din care am menţionat doar câteva.

S-a beneficiat de umbrela academicianului Milcu, care a asigurat o protecţie atât Institutului, cât şi medicilor care lucrau aici. În Institut s-a vorbit mereu cu „domnule” nu cu „tovarăşe”. Asta în Institut, în afara acestuia se revenea automat la limbajul proletar. Exista o atmosferă plăcută şi profesorul Milcu încuraja orice proiect de cercetare care promitea că din el se poate scoate ceva bun pentru ştiinţa medicală.”

  • Prof. dr. Dumitrache Constatin – ENDOCRINOLOGIE – Ediția a VI-a, revizuită și completată (2017), editura Național
  • Prof. dr.Constantin Dumitrache – ENDOCRINOLOGIA ESTE CONSIDERATĂ MATEMATICA MEDICINEI feb. 9, 2010 | Endocrinologie, Spitale, Agenția Agerpres,
  • Prof. dr.Constantin Dumitrache – INSTITUTUL PARHON DE LA ÎNCEPUT ŞI PÂNĂ AZI April 12, 2017, Săptămâna Medicală, nr 212